numar - pilot, 2002

Democratic pre democratie cãlcând

În ultimii doi ani, am auzit deseori vorbindu-se despre “dictatura” PSD în România. Nu am luat în serios aceste afirmatii pânã la consumarea unor evenimente recente. Închiderea licentei postului de televiziune OTV , de pildã, m-a facut sã cred cã timpurile cenzurii comuniste nu sunt doar  amintire. Dacã unui post de televiziune i se poate retrage licenta brusc si pe baza unei motivatii subrede, înseamnã cã orice este posibil în România. Nu mai este decât un pas pânã ce ziaristii vor închisi pentru delict de opinie.

OTV, tapul ispãsitor într-un rãzboi politic

OTV nu era nici pe departe un model de profesionalism sau de bunãcuviintã. Fapt pentru care si audienta sa era modestã. Doar emisiune lui Dan Diaconescu era vizionatã cu interes de un numãr important de români.  Si mai ales pentru cã, pe lângã oameni ai Puterii, în studio aveau acces si liderii opozitiei. De fapt, era singura televiziune care mentinea echilibrul în aceastã privintã.

Culmea este cã în emisiunea din 10 septembrie - folositã drept pretext pentru închiderea OTV -, Corneliu Vadim Tudor a avut o prestatie mai aproape de normal decât se manifestã în revista sa sau, uneori, de la tribuna Parlamentului. A vorbit de bine intrarea României în NATO, i-a vorbit de bine pe evrei, ceea ce altã datã combãtea…  Sigur, i-a înjurat cât a putut pe unii oameni politici. Dar atacurile sale la adresa acestora nu pot trece drept dovezi de xenofobie, antisemitism etc.

În plus, nu mi se pare corect ca un realizator de emisiuni sã fie considerat responsabil pentru afirmatiile unui om politic. Dacã trebuia sã dea cineva socotealã pentru declaratiile fãcute acela era CV Tudor.

O altã nedreptate a fost comisã de o parte presei, care încearcã sã acrediteze ideea cã OTV era televiziunea PRM.

Motivul real al mãsurii îndreptate împotriva OTV este altul: liderul PRM este foarte slobod la gurã, iar OTV era singurul post de televiziune care îi permitea sã-si difuzeze mesajul. El acuzã în stânga si în dreapta necontenit. Iar politica sa de contestare este pe placul unui numãr de români în crestere. "Tribunul" l-a acuzat, la 10 septembrie, pe Adrian Nãstase cã s-a îmbogãtit pe spinarea românilor nevoiasi si cã si-a construit case si palate sfidând electoratul care l-a propulsat în fruntea treburilor tãrii. Mai mult, Vadim a vorbit de o apropiatã rupturã între premier si presedintele Ion Iliescu, ceea ce a umplut paharul si a provocat reactia durã a ambilor vizati.

Golemul a scãpat din zãbalã

Antioccidentalismul PRM, greu camuflat în declaratii politice dar rãzbãtând pãtimas în paginile "României Mari", usureazã misiunea PSD, care acum vrea sã doboare "Golemul" pe care l-a nãscut si care i-a scãpat din mânã. PRM si CV Tudor le-au folosit foarte bine lui Iliescu & Co:  aliat al PDSR în vremea "patrulaterului rosu" (legislatura 1996-2000), sperietoare în alegerile din 2000. Si încã ar mai putea fi întrebuintati. Numai cã, în vâltoarea evenimentelor, Vadim a înteles cã nu poate rata o sansã uriasã si poate unicã: aceea de a avea puterea absolutã. Si atunci a întors armele împotriva stãpânului, a muscat mâna care l-a hrãnit si a încercat sã-si facã piedestal din molozul rãmas de pe urma "dãrâmãrii" PSD. PSD a rãspuns la loviturã cu loviturã. Fãrã OTV, blocajul mediatic împotriva lui CV Tudor si a partidului sãu este perfect. Cãci Vadim a fãcut, mai demult, o gresealã în care persistã: a lovit în presa care îl critica. Si toatã presa îl critica.

Dacã astãzi PSD ar decide scoaterea în afara legii a PRM, actiunea ar fi motivatã în interior prin nevoia de curãtare a extremismului atutohton, pentru ca România sã fie primitã în structurile euro-atlantice. Iar dinspre Occident se vor auzi aplauze frenetice.

Evident, existã si riscul ca eliminarea PRM din viata publicã sã-l facã mai tentant.

O necunoscutã: reactia opiniei publice

Revenind, ceea ce este inadmisibil în aceastã luptã PRM-PSD, este eludarea si chiar  încãlcarea regulilor democratice. Retragerea abuzivã a licentei de emisie pentru OTV constituie o astfel de încãlcare a democratiei.

Ca sã nu mai vorbim cã mãsura - dictatã de putere si asumatã de Consiliul National al Audiovizualului - poate avea un efect invers. Gruparea lui CV Tudor, în sine blamabilã din mai multe motive, va apãrea drept victimã si nu este exclus ca pe acest fond sã creascã mai mult în sondaje.

Extremist sau nu, ne place sau nu, partidul condus de Vadim are dreptul la un loc pe scena politicã. Nu punându-i pumnul în gurã poate fi învins în chip democratic, ci arãtându-i defectele în contrast cu binefacerile de care sunt capabili ceilalti actori politici. Dacã sunt. Cãci cauza dezvoltãrii PRM - altfel nãsit de Ion Iliescu si Petre Roman în scop diversionist - rezidã tocmai în jaful national, abuzurile si celelalte fãrãdelegi patronate de actuala Putere.

Opinia publicã va reactiona cu sigurantã, mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul la o dublã agresiune venitã dinspre PSD asupra dreptului la libera exprimare si asupra unui partid parlamentar ( care, din nefericire, reprezintã optiunea a 25% dintre români).

Principiile democratiei trebuie respectate si atunci când îti sunt favorabile, si atunci când ti se par potrivnice.

Mihai Negru

P.S.

Cã închiderea OTV nu este un accident o demonstreazã recenta cerere a presedintelui Ion Iliescu de modificare a Legii Rompres (Agentia Nationalã de Stiri) în sensul ca jurnalistii de la aceastã institutie media sã fie obligati sã-si dezvãluie sursele.

Un alt motiv de îngrijorare: Legea privind accesul la informatiile publice nu este respectatã de nici o institutie a statului.

Tirania se face simtitã atunci când suprimã libertatea de expresie.