numar - pilot, 2002

Altfel despre Basarabia

Nu vreau să dezvolt aici o istorie a nevoii de Basarabia. Îndrăznesc doar să pun accentul pe o realitate, care este relevată de o aparent banală discutie cu un student basarabean. L-am întrebat pe omul meu ce părere are despre revenirea Basarabiei la patria-mamă, România. Mi-a răspuns, deloc tulburat, parcă asteptându-se la o astfel de abordare, că basarabenii (numiti în ultima vreme si cu obstinatie moldoveni) nu vor unirea cu tara. Ei acceptă cel mult o refacere a Moldovei Mari, din vremea lui Stefan cel Mare si Sfânt. Ce nu le place la România ? - am fost curios să aflu. "România este în Europa, dar în coada ei, asta nu ne place" - a venit replica. Junele basarabean s-a arătat apoi intrigat de Bucuresti, oras pe care majoritatea basarabenilor îl consideră o metropolă bizantină de un mahalagism inacceptabil, înapoiată si pe nedrept mândră. Lucru, care, din păcate, vrem, nu vrem, trebuie să-l recunoastem. Băiatul din R. Moldova îmi spunea că s-a simtit mai bine într-un oras "rece" ca Suceava sau într-unul molipsit de metehnele Occidentului ca Aradul.

Ce limbă se vorbeste la Chisinău? - am vrut să aflu. Rusa. Ca în toate orasele mai răsărite de pe celălalt mal al Prutului. Marile firme rusesti îsi au sediile aici, si fac si jocul lingvistic, odată ce fixează regulile celui economic. Nu-ti găsesti slujbă dacă te pune păcatul să-ti vorbesti propria limbă, româna. În plus, cei mai multi cetăteni moldoveni de etnie rusă trăiesc la oras, influentând astfel si modul de adresabilitate, adică cel în limba rusă.

"Moldoveneste" se mai vorbeste doar prin sate. Limba română este văzută uneori ca semn al înapoierii, mai ales printre tinerii proveniti din căsătorii mixte. Trebuie să tinem cont că "elita" vorbeste ruseste. Nimeni nu are nici o legătură cu tările anglofone, nicicum cu cele francofone. Iar România e departe. Prea departe.

Rusia exercită o fascinatie bolnăvicioasă, dacă nu de-a dreptul diavolească, asupra tineretului basarabean. În Rusia, după opinia tinerilor basarabeni, se trăieste foarte bine. În plus, rusii sunt de o vitalitate debordantă în opozitie cu plictiseala si oboseala fizică a occidentalilor, de care, se pare, ne-am molipsit si noi.

Dacă România ar fi de o prosperitate săritoare în ochi, poate că basarabenii ar deveni mai interesati de originile comune. Sigur, nici putină demnitate natională n-ar fi de prisos. Până atunci, avem la îndemână mijloace culturale pentru a întări identitatea natională a românilor basarabeni si pentru a-i face să simtă că suntem frati. Dialogul cultural întretinut cu profesionalism si pasiune, sprijinirea actiunilor culturale de anvergură ale basarabenilor ar putea contribui în mod semnificativ la re-apropierea românilor aflati de o parte si de cealaltă a Prutului.

Radu Bălasa