numarul 4, iunie 2003

Mentalitatea de spectator

Am mai spus-o: mentalitatea (1) este principala cauza a esecurilor in lant suferite de societatea romaneasca post-decembrista. Pina nu ne vom debarasa si  de ultimele reziduuri ale mentalitatii comuniste, vom continua sa ratacim in desertul tranzitiei. Inertiile mentalitatii insurubate in minti de totalitarismul comunist ne impiedica sa facem vreun progres. Bunaoara, mentalitatea ii face imobili pe cei mai multi romani. Sint spectatori la propria lor viata. Evenimentele care li se intimpla le smulg lacrimi, zimbete sau aplauze. Dar nu-i determina sa actioneze. Necazurile ii imping in conchilia singuratatii, in tovarasia penibila a alcoolului. Realitatea le da peste coarnele de melci orbi si ii face retractili. Furia li se impotmoleste in hazul de necaz. Inainte vreme, cind politia politica reteza crud orice incercare de protest, romanii defulau prin "sopirlitele" strecurate in carti, filme si spectacole, prin bancul susurat intre prieteni. Astazi, cind au libertatea de a indrepta raul care li s-a facut in comunism, cind au dreptul real la asociere pentru o cauza nobila, cind pot lua atitudine, injura guvernul si rid gros. Fara nadejde. Politica ii scirbeste, si pe buna dreptate. Societatea civila ii lasa indiferenti.

Mare parte din romani nu stiu ce inseamna societatea civila (care, in Romania, se reduce la presa si la citeva organizatii mai vizibile). Nici nu-i preocupa sa afle. Nu ii intereseaza sa se implice in diferite proiecte ale societatii civile (de la sprijinirea persoanelor cu nevoie speciale, la actiuni culturale de amploare).

O mica parte din concetatenii nostri se simt atrasi de gindul unor fapte in folosul comunitatii, in slujba unor idealuri inalte. Acestia se impart in: fauritori, comozi si lasi. Prima categorie este cel mai putin numeroasa. Majoritatea romanilor nu gaseste nici un rost in a-si cheltui energia si timpul, a uza generosi de competenta lor pentru binele comun. Implicarea in "viata cetatii" este semn de responsabilitate si de iubire fata de aproapele - calitati care le lipsesc.

Trist este ca nu toti cei care se arunca in apele involburate ale unei activitati civice o fac dezinteresat sau din tot sufletul. Pe altii ii impiedica sa se daruiasca total obligatiile personale de tot soiul.

Dar nu despre ei vreau sa fac vorbire aici, ci despre lenesi si fricosi. Si ma voi referi la ei din perspectiva unei asociatii care serveste ideea nationala si ideea crestina.

Sint destui dintre cei carora trebuie sa le inmoi posmagii care, totusi, adera la o organizatie civica. Ii impinge nevoia de a apartine unui grup. Insa nu participa cu adevarat. O scalda, nu isi indeplinesc sarcinile, n-au initiativa. Mai mult incurca decit folosesc. Sint tributari, intr-o oarecare masura, mentalitatii de spectator. Doar ca isi doresc o relatie mai apropiata cu "actorii". Greu va reusi un lider ori o intreaga organizatie sa-i determine sa tina ritmul. De aceea, categoric, trebuie eliminati. Puterea unei organizatii nu este data atit de numarul membrilor sai, cit mai ales de gradul de implicare si de potenta acestora - intelectuala, financiara etc.

Cit despre lasi, sint aceia care cred in aceleasi principii si valori, care tinjesc dupa acelasi ideal, dar ii paralizeaza frica de a nu pati ceva. Daca seful nu e de acord cu ce gindesc si ma da afara din serviciu? Daca nevestei nu-i place in ce scop imi folosesc timpul liber si divorteaza? Daca parintii se supara si ma izgonesc? Daca  ii urmareste pina la sfirsit. Lor le aduc aminte cuvintele Domnului si Mintuitorului nostru: "Cine tine la viata lui o va pierde, iar cine isi va pierde  viata lui pentru Mine o va afla" (Matei, 10, 39). Acest adevar este valabil, mutatis mutandis, si in cazul celor care isi iubesc mai mult propriul confort decit neamul.

Claudiu Tarziu

1. În limbajul curent, mentalitatea desemneaza o stare de spirit, un mod de a vedea lucrurile fundamentat pe principii, maniera asociata obiceiurilor observate în comportamente.

Mentalitatea poarta în ea o viziune asupra lumii si genereaza atitudini (maniere de a fi) fata de elementele mediului care constituie obiecte nodale (univers, viata, divinitate, timp, organizare sociala etc.) - referenti esentiali ai identitatii grupale.

Mentalitatea apare ca sistem de referinta, sistem al reprezentarilor, sursa a interpretarilor asupra lumii si sursa a expresiilor specifice ale grupului, ca nucleu al identitatii grupale.

O mentalitate poate fi sintetizata sub forma unui sistem de premise, de modele si reprezentari (de exemplu, trebuie sa creezi si sa inovezi - mentalitate progresista; trebuie sa analizezi si sa rationezi - mentalitate rationalista). (cf. Vocabularul societatii plurale, editat de Fundatia pentru o Societate Deschisa, Timisoara, 1998)