numarul 4, iunie 2003

MIHAI EMINESCU - itinerar biografic

Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850. Mihai(forma Mihai s-a impus mai tirziu) este asaptelea copidin cei 11 ai caminarului Gheorghe Eminovici si ai Ralucai Eminovici, fosta Iurascu. Isi petrece copilaria la Botosani si Ipotesti.

Intre 1858-1866 urmeaza scoala la Cernauti. Termina clasa a IV-a clasificat a5-lea din 82 de elevi, dupa care face doua clase de gimnaziu.

1866 este anuprimelor manifestari literare ale lui Eminescu. In ianuarie moare profesorusau de limba rom^na Aron Pumnul. Elevii acestuia scot o brosura Lacramioarele invataceilor gimnazisti, in care apare si poezia “La mormintului Aron Pumnul” semnata M.Eminoviciu. La 25 februarie debuteaza in revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia “De-as avea”. Iosif Vulcan ii schimba numele in Mihai Eminescu.

Intre 1869 - 1872 este student la Viena. Urmeaza, ca “auditor extraordinar”, Facultatea de Filosofie si Drept. Activeaza in rindusocietatilor studentesti, se imprieteneste cu Ioan Slavici, o cunoaste la Viena pe Veronica Micle. Incepe colaborarea la Convorbiri literare; debuteaza ca publicist in ziaruAlbina din Pesta.

Slavici, in calitate de presedinte, si Eminescu, de secretar, conduc un comitet de organizare aserbarii de la Putna din 14-16 august 1971. Se reunesc studentii din provinciile românesti, participa si personalitati ale vietii culturale românesti.

Congresustudentesc, propus de Eminescu, îsi tine lucrarile dupa festivitate, în 16/28 august. Se adopta ca program de actiune a tinerei generatii lupta pentru unitatea culturala a tuturor rom^nilor, care sa conduca si la cea politica.

In septembrie 1971, participa pentru prima oara, la sedintele "Junimii" iesene; unde citeste nuvela "SarmanuDionis" si poeziile "Egipetul", "Inger si demon" si "Floare albastra".

Intre 1872-1874 este student “ordinar” la Berlin .

Intre 1874-1877 este director aBibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, redactor la ziaruCurierude Iasi. Continua sa publice in Convorbiri literare. Devine bun prieten cu Ion Creanga, pe care-determina sa scrie si-introduce la “Junimea ”.

In 1877, se muta la Bucuresti, unde este redactor si apoi redactor-sef la ziaruTimpul. Desfasoara o activitate publicistica exceptionala, care-i ruineaza insa sanatatea. In aceasta perioada scrie marile lui poeme : “Scrisorile” , “Luceafarul” etc.

La 1 ianuarie 1882,  este înlocuit la conducerea ziarului Timpusi vine ca redactor-sef Grigore G. Paucescu. Eminescu ramâne redactor pentru partea politica.

Se înscrie în "Societatea Carpatii" înfiintata în 24 ianuarie, cu scopude a sprijini lupta nationala a românilor de sub stapâniri straine.

Paraseste sedinta "Junimii" bucurestene din 17 noiembrie, în semn de protest pentru prezenta lui Al. Candiano-Popescu, participant la detronarea lui Al. I. Cuza. Asupra acestei chestiuni insista în repetate rânduri în publicistica sa.

In 13 februarie 1883 se constituie Societatea Presei Române, cu B. P. Hasdeu presedinte, D. A. Laurian si G. Steriade vicepresedinti, M. Minovici casier, Eminescu, I. G. Bibicescu si G. Missaimembri; se opune alegerii lui C. A. Rosetti ca presedinte.

In 28 iunie 1883, Eminescu este declarat alienat mintasi internat la "InstitutuCaritatea" adoctorului Alexandru Sutu pentru "îngrijiri speciale".
Apare în Convorbiri literare  poezia "Doina" (la 1 iulie), invocatie a lui Stefan ceMare, geniututelar apoporului român. Poezia a fost scrisa pentru a fi citita la dezvelirea statuii domnitorului la Iasi, in 3 iunie. Eminescu a participat la eveniment, dar fara sa mai recite versurile.
La directia Timpului este numit MihaiPaleologu, care publica, în 3 iulie, o notita prin care informeaza cititorii ca fosturedactor fusese atins subit de-o "grava boala". Cu plecarea lui Mihai Eminescu din redactie înceta si epoca de glorie a cotidianului bucurestean.

In decembrie 1883, ii apare, in conditii grafice deosebite, volumu“Poezii” cu prefata si texte selectate de Titu Maiorescu. Volumuiconsacra definitiv ca mare poet.

Scrisoarea lui Eminescu catre Alexandru Chibici Revneanu, un vechi prieten asau, din 22/24 ianuarie 1884, este un document biografic fundamentaprivind stapânirea deplina a facultatilor sale intelectuale. Fapt intarit si de numirea sa, prin decret, în 24 septembrie, sub-bibliotecar la Biblioteca Centrala din Iasi. In octombrie preda lectii de geografie si statistica la Scoala Comerciala din Iasi.
Intocmeste, la octombrie 1886, ultimustat de plata pentru personalubibliotecii. Ca bibliotecar traduce tratatului Franz Bopp, Kritische Grammatik der Sanskritic Sprache - demonstratie de amploare a capacitatii sale intelectuale; manuscrisuîn 3 caiete se pastreaza la "Biblioteca Centrala Universitara M. Eminescu" din Iasi.
Este internat în 9 noiembrie la ospiciude la Manastirea Neamt.

Protesteaza, în 26 ianuarie 1887, împotriva initiativei lui Al. Vlahuta privind lansarea de subscriptii în folosusau.
Paraseste ospiciude la Manastirea Neamt în 8 aprilie si se stabileste la Botosani. Este îngrijit de Henrieta, sora sa, cu un devotament exemplar, si de doctoruFrancisc Iszok.

In 1888, Iacob Negruzzi propune in Adunarea Deputatilor sa i acorde lui Eminescu o pensie viagera pentru merite deosebite în literatura româna.
Eminescu pleaca la Bucuresti în 12 aprilie 1888, însotit de Veronica Micle.
Traduce în august-septembrie piesa "Le jouer de fuîte" a lui Emilie Augier. Contemporanii o credeau scriere originala.
Isi reia activitatea publicistica în 13 noiembrie, cu articolu"Iconarii d-lui Beldiman", în România libera - organude presa agruparii junimiste din PartiduConservator. Publica un nou articol, "Iar iconarii", în 20 noiembrie.

Fondatorii Fântânei Blanduziei  îcheama, în 4 decembrie, sa deschida publicatia lor. Publica articolu"Fântâna Blanduziei", ca editoriaprogramatic, cu aprecieri asupra filozofiei germane si vietii politice europene. In 11 decembrie apare editorialu"Fond si forma", pledoarie pentru reforme cuprinzatoare în sprijinupopulatiei productive. Articolueste scris sub impresia rascoalei taranesti din martie iunie 1888. In 25 decembrie, ii apare articolu"1888" - privire retrospectiva asupra vietii politice din Europa.

Pe 1 ianuarie 1889, isi incheie activitatea jurnalistica, în Fântâna Blanduziei,  cu articolu"Ziua de mâine" - profesiune de credinta în mentinerea pacii în Europa.
Este internat, la 2 februarie, în SpitaluMarcuta, de unde este transferat la "InstitutuCaritatea".
Incep, pe 8 aprilie, formalitatile pentru acordarea pensiei viagere.

Mihai Eminescu trece la cele vesnice la 15 iunie 1889 in casa de sanatate a doctorului Sutu. Este inmormintat in cimitiruBellu din Bucuresti.